Bucuresci Canalisare
Banuiesc ca multi au fotografiat capacul asta.
posted by arancia at 1:16 PM
0 comments
Tuesday, February 28, 2006
Banuiesc ca multi au fotografiat capacul asta.
Friday, February 24, 2006
Bucharest_Conexion_6
And finally, my friend spotted some people paying tribute to our emblematico building. Nice one, isn't it?
posted by arancia at 10:47 AM
0 comments
Bucharest_Conexion_5
5 o'clock in the morning - a car blocked a tram so the tram had to wait for the driver who was inside at some party
posted by arancia at 10:44 AM
0 comments
Wednesday, February 15, 2006
beautiful winter night in berlin
Beautiful winter night in Berlin...
posted by arancia at 3:47 PM
0 comments
Wednesday, February 08, 2006
kiss me kindly
kiss me kindly...na publicitate fix in agora
dar macaraua...
posted by arancia at 6:11 AM
0 comments
Ultima oara cind am mers in Berlin ( Est), am avut o obsesie: macarale. Le vedeam peste tot, rasarind dupa cite un acoperis sau infipte chiar in fata mea, si timp de citeva zile numai asta am pozat. Sint o gramada de macarale in cele mai neobisnuite locuri. Ai zice ca sint aproape piese de arhitectura plasate dinadins. Dar de fapt Berlinul e un oras_in_constructie. Sau reconstructie...
posted by arancia at 5:54 AM
0 comments
Monday, February 06, 2006
Brunnenstrasse 183
Asta este intrarea casei unde locuieste Sonia. Brunnenstrasse 183. Un loc care mi-a devenit drag si in care m-am simtit ca acasa. Un squat unde era multa lume din America Centrala si de Sud. Mucha gente...Am intilnit aici chiar si un roman, Cosmin. Adoptase la modul cel mai serios religia rastafarai. Acum casa va fi evacuata in curindsi probabil renovata. Mi-e teama de cum va arata atunci cind ma voi intoarce...In curte aici am petrecut miezul noptii de anul nou, cu o gramada de necunoscuti care au dat foc la o papusa...un politist! Traditie ecuatoriana - sa arzi o papusa in noaptea de anul nou :)
posted by arancia at 9:44 AM
0 comments
Bucuresti
Bucuresti este orasul in care sint nevoita sa-mi petrec cea mai mare parte a timpului. De cite ori plec de aici sint bucuroasa sa ma intorc. Cind stau aici am de multe ori senzatia ca o iau razna.
In cei 5 ani de cind locuiesc in Bucuresti am trecut prin diferite etape: am explorat orasul in fel si chip, am descoperit strazi, piatete, case si locuri secrete, am descoperit baruri, cafenele, terase. Am frecventat Argentin vreo 2 ani la rind. Am locuit in diferite cartiere. Am dormit pe acoperisul Universitatii. Am mers la teatru si la cinemateca zi de zi. Am mers la concerte: intii de folk, apoi de jazz , blues si rock. Mai tirziu am mers la petreceri: drum n bass si reggae. Am avut tot soiul de amici, de la drogati la respectabili. Acum prietenii mi s-au imputinat considerabil.
Desigur, oriunde ma duc cunosc cel putin jumatate din chipuri. Dar asta este cu totul altceva.
Sincer nu-mi mai vine sa ma duc nicaieri. Cluburi, mnac, evenimente, tot ce inseamna viata publica urbana. Acasa ma simt bine. Am carti, muzica, un catelus simpatic, un lampadar intim, casete video, calculator. Daca as avea cu cine as arde-o prin parcuri noaptea sau as aranja temporar cite o casa parasita pentru a ne putea intilni acolo mai multi oameni. Dar nu am cu cine. Si totusi ai nevoie sa iesi, sa te misti si mai ales sa dansezi. Sa socializezi. Sa-ti folosesti orasul.
Dar orasul acesta are o imensa energie negativa. Nu stiu de unde anume emana, dar ea pluteste in aer. Daca ma gindesc mai bine cred ca-mi dau seama de unde vine energia asta: din oameni. E clar de fapt. Oameni dezorientati, snobi, aroganti si sarcastici. Oameni plini de ei si de proiectele lor luminate. Noi sintem aia care am facut asta. Noi sintem aia care vom face asta. Oameni individualisti si cu prea putin spirit. Oameni fantome care se fac ca vorbesc, ca te privesc, ca traiesc. Tineri carieristi si doritori sa lucreze in domenii fierbinti. Tineri pasivi ce nu se opun in nici un fel lumii care-i inconjoara. Sau dimpotriva, tineri activi care resusesc atit de bine sa devina mainstream.
Si atunci degeaba toate stencilurile si graffitiurile de pe ziduri. La naiba cu toata religia urbana propavaduita pe toate drumurile. Degeaba toate secretele urbane ale acestui oras ghinionist. Degeaba marele sau potential de a deveni un centru activ si alternativ. Bucuresti ar putea fi ca Berlin, dar nu va fi niciodata. Pentru ca exista mult prea putina solidaritate intre tineri si prea putina dorinta de autonomie. Pentru ca arta urbana, care ar putea coagula in jurul sau zeci de oameni si de actiuni, este mult prea elitista.
Pentru ca oriunde ai merge si orice ai citi ( in sfera asa numita alternativa) dai de aceleasi personaje care se vor underground dar care vai, am mai spus-o, reusesc atit de bine sa se plaseze in mainstreamul cultural local.
Si pentru ca orice am face, important e ca mai intii sa facem misto...
In cei 5 ani de cind locuiesc in Bucuresti am trecut prin diferite etape: am explorat orasul in fel si chip, am descoperit strazi, piatete, case si locuri secrete, am descoperit baruri, cafenele, terase. Am frecventat Argentin vreo 2 ani la rind. Am locuit in diferite cartiere. Am dormit pe acoperisul Universitatii. Am mers la teatru si la cinemateca zi de zi. Am mers la concerte: intii de folk, apoi de jazz , blues si rock. Mai tirziu am mers la petreceri: drum n bass si reggae. Am avut tot soiul de amici, de la drogati la respectabili. Acum prietenii mi s-au imputinat considerabil.
Desigur, oriunde ma duc cunosc cel putin jumatate din chipuri. Dar asta este cu totul altceva.
Sincer nu-mi mai vine sa ma duc nicaieri. Cluburi, mnac, evenimente, tot ce inseamna viata publica urbana. Acasa ma simt bine. Am carti, muzica, un catelus simpatic, un lampadar intim, casete video, calculator. Daca as avea cu cine as arde-o prin parcuri noaptea sau as aranja temporar cite o casa parasita pentru a ne putea intilni acolo mai multi oameni. Dar nu am cu cine. Si totusi ai nevoie sa iesi, sa te misti si mai ales sa dansezi. Sa socializezi. Sa-ti folosesti orasul.
Dar orasul acesta are o imensa energie negativa. Nu stiu de unde anume emana, dar ea pluteste in aer. Daca ma gindesc mai bine cred ca-mi dau seama de unde vine energia asta: din oameni. E clar de fapt. Oameni dezorientati, snobi, aroganti si sarcastici. Oameni plini de ei si de proiectele lor luminate. Noi sintem aia care am facut asta. Noi sintem aia care vom face asta. Oameni individualisti si cu prea putin spirit. Oameni fantome care se fac ca vorbesc, ca te privesc, ca traiesc. Tineri carieristi si doritori sa lucreze in domenii fierbinti. Tineri pasivi ce nu se opun in nici un fel lumii care-i inconjoara. Sau dimpotriva, tineri activi care resusesc atit de bine sa devina mainstream.
Si atunci degeaba toate stencilurile si graffitiurile de pe ziduri. La naiba cu toata religia urbana propavaduita pe toate drumurile. Degeaba toate secretele urbane ale acestui oras ghinionist. Degeaba marele sau potential de a deveni un centru activ si alternativ. Bucuresti ar putea fi ca Berlin, dar nu va fi niciodata. Pentru ca exista mult prea putina solidaritate intre tineri si prea putina dorinta de autonomie. Pentru ca arta urbana, care ar putea coagula in jurul sau zeci de oameni si de actiuni, este mult prea elitista.
Pentru ca oriunde ai merge si orice ai citi ( in sfera asa numita alternativa) dai de aceleasi personaje care se vor underground dar care vai, am mai spus-o, reusesc atit de bine sa se plaseze in mainstreamul cultural local.
Si pentru ca orice am face, important e ca mai intii sa facem misto...
posted by arancia at 7:52 AM
0 comments
Berlin
Berlin e orasul meu preferat din Europa.
Atmosfera din Berlin are o anumita relaxare mentala extraordinar de benefica. De cite ori ma intorc din Berlin simt ca am fost la un fel de terapie urbana. Desi Berlin nu e nici pe departe un oras frumos, poetic sau atragator din punct de vedere arhitectural. Secretul sta de fapt in atitudinea si deschiderea nefortata a oamenilor.
Berlin est orasul retelelor sociale prietenoase. Scena alternativ - activista din Berlin e plina de proiecte variate iar oamenii sint usor abordabili, prietenosi, si prea putin increzuti. Daca stai mai mult timp pe acolo, te si adopta :)
Strada mea preferata din Berlin este Brunnenstrasse ( Aleea Fintinilor ). Pe Brunnenstrasse stau 2 prieteni buni: Felix si Sonia. Felix locuieste intr-un WG ( comunitate de oameni ce impart o cladire si o curte ) cu parintii sai. Sonia locuieste cu prietenul ei mexican intr-un squat, fosta casa evreiasca, citeva numere mai sus de Felix. In curind vor trebui sa evacueze casa deoarece a fost vinduta unui "private investor". Banuiesc ca vor incerca sa reziste, vor cauta modalitati sa ramina, dar in cele din urma vor trebui sa plece.
Pe Felix l-am intilnit in Bucuresti, pe Sonia am cunoscut-o in Berlin. Felix este berlinez get beget, Sonia este germano-spaniola si a venit in Berlin ca sa studieze biologia.
Ceilalti buni prieteni ai mei locuiesc unul la Warschaeuer Strasse, o zona interesanta unde intotdeauna fac multe poze, celalalt, adica cealalta, la Schoenholtz, undeva in nordul orasului, mult mai departe de centru. Roland si Melanie. Am locuit in toate zonele acestea si fiecare dintre ele are ceva fascinant. O sa povestesc despre fiecare in parte.
Atmosfera din Berlin are o anumita relaxare mentala extraordinar de benefica. De cite ori ma intorc din Berlin simt ca am fost la un fel de terapie urbana. Desi Berlin nu e nici pe departe un oras frumos, poetic sau atragator din punct de vedere arhitectural. Secretul sta de fapt in atitudinea si deschiderea nefortata a oamenilor.
Berlin est orasul retelelor sociale prietenoase. Scena alternativ - activista din Berlin e plina de proiecte variate iar oamenii sint usor abordabili, prietenosi, si prea putin increzuti. Daca stai mai mult timp pe acolo, te si adopta :)
Strada mea preferata din Berlin este Brunnenstrasse ( Aleea Fintinilor ). Pe Brunnenstrasse stau 2 prieteni buni: Felix si Sonia. Felix locuieste intr-un WG ( comunitate de oameni ce impart o cladire si o curte ) cu parintii sai. Sonia locuieste cu prietenul ei mexican intr-un squat, fosta casa evreiasca, citeva numere mai sus de Felix. In curind vor trebui sa evacueze casa deoarece a fost vinduta unui "private investor". Banuiesc ca vor incerca sa reziste, vor cauta modalitati sa ramina, dar in cele din urma vor trebui sa plece.
Pe Felix l-am intilnit in Bucuresti, pe Sonia am cunoscut-o in Berlin. Felix este berlinez get beget, Sonia este germano-spaniola si a venit in Berlin ca sa studieze biologia.
Ceilalti buni prieteni ai mei locuiesc unul la Warschaeuer Strasse, o zona interesanta unde intotdeauna fac multe poze, celalalt, adica cealalta, la Schoenholtz, undeva in nordul orasului, mult mai departe de centru. Roland si Melanie. Am locuit in toate zonele acestea si fiecare dintre ele are ceva fascinant. O sa povestesc despre fiecare in parte.
posted by arancia at 4:11 AM
0 comments
Bucuresti-Berlin
Undeva intre Unirii si Cocor pe un bloc ( poate chiar pe Cocor, nu-mi mai aduc bine aminte ) se afla o firma alcatuita din litera lungi si subtiri: Bucuresti-Berlin. O ochisem de vreun an si in tot timpul asta am vrut sa-i fac o poza dar mereu am aminat sau mi-a fost lene. Recent, gindindu-ma ca vreau sa fac un blog despre Bucuresti si Berlin, am trimis o prietena inarmata cu un aparat sa-mi faca o poza cu firma respectiva. Si surpriza: nu mai exista! Locul i-a fost luat pare-mi-se de o reclama din aceea trista si galbena cu Raiffaissen Bank. Si uite asa blogul meu a fost lipsit de o graitoare fotografie...
posted by arancia at 2:59 AM
1 comments
